sabato 30 giugno 2012

IL FURLAN TAI TIMPS CHE CAMBIIN







«Nono ce âstu che tu sês cussì preocupât, ce isal che ti tormente? A son dôs oris che tu stâs li incacît cence dî une peraule!» 
Viodint che il nevôt al veve metude tante gracie tal vierzi il discors e che, puar zovin, al stave cul cûr in man par lui, Meni, ancje se nol veve nissune intenzion di fevelâ, nol podeve strafuî da lis preocupazions dal nevôt. Vere, i siei pinsîrs a jerin bruts, masse stuarts par chel fantat cussì zovin. Ma l’istes, aromai, par cemût che si jerin metudis lis robis, Meni, nol podeve tirâsi indaûr e cussì, cjapade a la largje, al veve tacât a contâ di dulà che al vignive il so lancûr. 
«Tancj agns indaûr, cuant che o jeri fantat, in ducj i paîs de provincie di Udin si fevelavin cuatri lenghis. 
I siôrs, tra di lôr, a dopravin il venezian, ancje se al jere un venezian par mût dî. Lu vevin rangjât, cemût che che a podevin par fevelâ cu la stesse lenghe dai lôr parons: sfidi, no volevin jessi di mancul. 
Il plevan e i predis sot il so comant, invezit, par dî messe, e pes preieris, - come che tu sâs - a dopravin il latin. 
Il talian? Chel lu dopravin lis mestris e i mestris cui fruts tes scuelis e il sindic, cun chei de sô clape cuant che si cjatavin tal Palaç dal Comun. 
Dute la int dal paîs come me, impen e doprave la lenghe furlane. La lenghe doprade dai nestris vecjos - al veve zontât il nono - chê fevelade, che secont i siôrs, par no dî nestris parons, no jere une lenghe, ma un dialet. Par dîle dute: la lenghe dai sotans… Chei, nevôt, a jerin i agns a pene finide la vuere, i agns di miserie e par tantis fameis, de fam» 
Debil cemût che al jere, il nono, tal contâ chestis robis si jere propit stracât. Ma dopo vê cjapât un fregul di flât e suiantsi i vôi des lagrimis clipis che i bagnavin ancje la muse, al jere lât indenant cu lis peraulis: 
«… dopo vincj agns, an plui an mancul de fin de vuere, lis robis a àn tacât a cambiâ in miôr. Par prin, chei cuatri siorats dal paîs a son lâts a stâ in citât, e il venezian simiotât che ti disevi no lu doprave plui nissun. E lis robis no jerin finidis li. Un Pape, un di chei che no podarìn mai dismenteâ, propit in chei agns, al à dât l’ordin a ducj i predis di no dî plui messe e preâ par latin, ma di doprâ il talian, e se a jerin bogns, parcè no, il Furlan. 
Si jere metût tal cjâf, e al veve reson, che dome cussì, ducj a podevin capî miôr lis lôr preieris, ma soredut les peraulis dopradis in dutis lis funzions. 
Insome, in chei agns, tai paîs e ancje ca di nô si fevelavin dome dôs lenghis: il talian tes scuelis, in Glesie e tal Palaç dal Comun; il Furlan, che nol jere plui considerât di nissun un dialet, anzit, e e jere ore, une vere lenghe. 
Chei, nevôt, a son stâts, forsit, i agns plui biei che al à cognossût il popul furlan. I nestris paîs a jerin deventâts une seconde Svuizare. Cun di plui, chei che a pene finide la vuere a vevin scugnût fâ lis valîs par no murî di fan, a vevin podût tornâ a cjase: lavôr al jere par ducj. Pense tu! Lavôr dongje la puarte di cjase, fevelant la lenghe che ur vevin insegnât, tai borcs, i nestris vielis. 
Biei timps… chei…, ma, tant che a disevin i vielis, magari cussì no, la cuaie no va simpri par chel agâr, e ancje cheste volte lu à saltât.
Tai ultins agns lis robis son propit cambiadis in piês. 
Lavôr al è pôc par ducj e soredut pai zovins come te e nol passarà tant timp che la pension gjavaran ancje a mi. Si fâs indenant propit un mont indulà che no mi ricognòs plui. Pes stradis no si viôt plui nissun, i canais tal paîs tu ju contis sui dêts di une man. Dut al cambie. Ancje i predis a tornin a dî messe in latin. E il furlan? No lu dopre plui nissun, o chei cuatri vecjos che a son restâts. O tornarin vadì come in chê volte che la miserie si taiave a fetis e tal paÎs si cjacaravin cuatri lenghis. E je propit vere che se un popul al piert il lavôr e la sô lenghe, al piert la sô dignitât e al à segnât il so destin. Ve, nevôt, di dulà che al ven il gno marum, il gno torment, la mê, pocje voie di vivi. E o sint propit che ancje par me i miei dîs a son contâts e chê dal falcet e je su la puarte…»

Nessun commento:

Posta un commento